In cele ce urmeaza am pus mai jos moacele catorva personaje pe care le veti intalni in povestirile mele.

Costache

Dupa cum am mai spus, Costache e un vechi prieten inginer de la intreprindere, mai tanar cu vreo 15-16 de ani decat mine, am plecat amandoi in 94 de la intreprindere si am lucrat anul trecut impreuna si la firma de protectie. Eu l-am adus. Am facut paza impreuna la benzinarie la Petrom pe timp de noapte si l-au dat afara ca sustragea motorina – am sa va povestesc si despre asta. Acum lucreaza la o firma de publicitate, e detepist cum zice el, cu calculatoarele…

Dom’ Director

Este directorul bancii din sucursala unde fac paza. Este un individ foarte serios chiar prea serios, care face mare caz din cauza ca mai atipesc cate putin la birou sau ca imi iau acolo plasa cu mancare sau punga de forneti. In rest e foarte de treaba si ma plateste cand mai repar cate ceva prin banca si cand jumul piru din fata bancii.

“Lenuta”

Este colega din banca de la receptie clienti. Numele ei nu este Lenuta dar asa ii spunem pentru ca seamana cu Elena Basescu.

Domnu Scurtu

Este admnistrator la firma de paza unde lucrez. Practic el este responsbil peste noi agentii. A lucrat in armata. Este un tip foarte pervers si viclean: mereu ma pacaleste sa fac ceea ce intial nu as fi vrut. Da odata si odata am sa i-o fac rau de tot.

~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.~.

I: Ce pasarica zboara cel mai sus?
R: Pasarica stuwardesei.
Incep acest artiol cu o poanta. Mi-a am amintit de vremurile bune si de Felicia. Felicia era stuwardesa, o femeie pe care nu o poti uita. Si stuwardesele sunt ca marinarii: portu si nevasta.

*
*     *

Era pe vremea cand ma angajasem la inteprindere, inca flacau. Fara nevasta, fara copii, fara alte griji pe cap. Stateam la matusa mea, tanti Lina. Tanti Lina avea un baiat. Pe varu Costel. Barbat nu avea, si varu era din flori. Asta nu ca ar avea vreo importanta ca Costel era baiat de milioane imi era ca un frate. Costel avea in jur de 30 de ani, mai mare cam cu 10 ani ca mine si burlac si el.
Ieseam de multe ori la agatat, la restaurante si de multe ori il luam dupa mine la nunti drept inginer de sunet. Nu era el chiar inginer era mecanic. Mecanic de avioane.
Acum varu avea o prietena, viitoare sotie zicea el, o stuwardesa. Era frumoasa foc, o femeie roscata cu tate mari si foarte inalta. Ca o sirena. “Pasarica cerului”, asa o alinta din cate mai stiu. Se vedea cu ea destul de rar, dar cand se vedea.. heh, trebuia sa o scot pe matusa la prajitura cate o juma de zi. Bine ca matusa era foarte vorbareata si vesela ca altfel nu stiu ce m-as fi facut.
Si se intampla sa fie Costel plecat la Bacau, intr-un schimb de experienta. Acuma duminica trebuia sa se intalneasca cu Felicia. Ea era plecata prin nu stiu ce tari se intorcea duminica dimineata si luni seara pleca. Varu nu putu sa o anunte. Nu erau telefoane mobile pe atunci iar ca sa suni in afara era mai greu. Oricum, nu a putut sa dea de ea.
<<Mai Iliuta, du-te tu sa o astepti pe fata la aeroport duminica ca asta e. Daca eu sunt plecat in delegatie nu pot sa stau cu ea. Adu-o la mama si spune-i care e situatia ca nu am ce face. Si vorbesc eu cu ea pe telefon cand vine>> Acum ce putea sa fac ca doar era varu, nu puteam sa il refuz.
Miercuri sau joi a plecat varu si urmand sa vina peste o saptamana si ceva.
Se face si duminica dimineata si eu la aeroport prezent. A venit. Era foarte frumoasa chiar si asa obosita cum era. La inceput cand m-a vazut a fost foarte ingrijorata, a crezut ca a patit ceva varu si nu vreau sa ii spun. Am luat un taxiu pana la tanti Lina, apoi cand a vorbit si cu matusa s-a linistit de tot. Eu m-am culcat ca im era cam somn si ea a ramas de vorba cu matusa. Pana la urma cred ca s-a culcat si ea cateva ore, nu mai tin minte foarte sigur. Cert e ca m-am trezit, am gasit-o in bucatarie cu matusa,  si mi-a zis ca vrea sa iasa la o inghetata. Era cald afara. Am iesit, eu sa merg spre cofetarie ca si eu avam pofta de o inghetata cand ma trage de maneca:
<< Auzi, ia mai las-o de inghetata ca eu am chef de plaja. Uite! Si isi ridica un pic fustita lasand sa se vada costmul de baie.>> acu’ pe mine m-a cam pus pe ganduri…
<<Hai la garla atunci>> ii zic. Eu nu aveam slipi pe mine,  de unde era sa stiu. Aveam niste pantaloni scurti si m-am gandit ca ma scald in aia. Si la garla era locul perfect ca nu ma vedea nimeni ca fac baie cu pantalonii dupa mine.
A zambit in coltul gurii cand a auzit de garla si… hai. Am inteles abia mai tarziu de ce a ras cand a auzit de garla.
In fine, cu doua sticle de Brifcor, o sticluta de coniac Triumf si cu domnita la brat am ajuns pe malul lacului Pantilimon. Lume nu prea era, niste pescari mai incolo care pierdeau timpul. Si-a scos rochita, a intins-o pe iarba si hasti in apa. La fund. Eu acu ce sa fac, scot repede tricoul, sandalele si sar dupa nebuna in apa. Apa e mare in lac si se ineaca asta p’aci. Mai am scandal si cu varu’ dupa. Si cu politia. Cand, la vre-o zece metri de mine iese si ea din apa. Inota ca o sirena.
- M-ai speriat de rau de tot! Nu am stiut ca stii sa inoti asa de bine, zic eu.
- Hahaha.. ea radea in continuare.. cred ca de fata mea. Pai, zice ea, eu inot in Pacific, si tu ma duci l-a garla si iti e frica sa nu ma inec? Haha.. radea ca nebuna.. da se vedea pe chipul ei ca se distra foarte bine.
Si dupa baie plaja si iar baie, am vazut ca incepe sa se dea la mine. Mi-a spus ca vrea sa o faca in natura, ca nu a mai facut-o niciodata, asa in aer liber. Hm.. ma mai credea si prost. <<Poate pe lacul Pantilimon nu ai mai facut-o>>.. ma gandeam eu.. pana la urma ne-am bucurat de linistea si intimitatea tufisurilor pana seara.
Seara am ajuns acasa. Matusa cred ca a banuit ceva dar nu a lasat sa se vada. Am dormit separati ca si cand nu facusem nimic. A doua zi eu m-am dus la serviciu, ea a ramas sa trancaneasca cu matusa. A plecat seara la aeroport. Am mai vazut-o de atunci de cateva ori, cand mai venea pe la varu Costel. Nu s-au casatorit. Nici nu era de asteptat. Oricum, eu am ramas foarte impresionat de intamplare si de ea ca femeie. Si ea, mi-a spus ca a fost foarte incatata de mine ca asa barbat mai rar, puternic, manierat si bun la pat (sau la tufa mai bine zis). Si sa stiti ca chiar daca acum sunt mai in varsta multe lucruri nu s-au schimbat.

*
*      *

M-am nascut in 1950 de 1 martie, intr-un satuc din judetul Valcea. Am venit odata cu primavara si cred ca am fost cel mai frumos cadou pentru mama mea. Mai aveam 2 surori cand m-am nascut Cecilia si Georgeta. Acum Cecilia e plecata din tara si Georgeta e maritata la Constanta.
Eram un copil destul de cuminte. Mai faceam si prostii recunosc, prostii pentru care bunica imi mai tragea cate-o nuia pe spinare iar tata ma poreclise, in gluma, Pacala.
Inca din copilarie familia era foarte incantata de mine penru inclinatiile artistice pe care le posedam. Cantam foarte frumos motiv pentru care preotul satului m-a lua de Paste sa cant prohodul in corul bisericii (de cateva ori pentru ca la un moment dat a renuntat sa mai apeleze la mine deoarece m-a prins ca ii furasem sticla de tuica). Jucam foarte frumos toate dansurile populare si de asemea desenam. Ultima calitate nu era foarte apreciata deoarece desenele mele nu erau tocmai inocente si ilustrau diverse persoane din familie, drept pentru care mi-a fost interzisa cu desvarsire exersarea acestei calitati.

Clasele primare le-am facut in satul natal. Apoi parintii mei m-au trimis la o matusa la Bucuresti si am facut o scoala de maistri. Am ramas la Bucuresti deoarece mi-a placut foarte mult aici, imi facusem multi prieteni si mai ales ca am intrat intr-o orchestra si cantam la nunti unde scoteam foarte multi bani. Intai din gura si apoi am invatat sa cant la acordion. Au fost niste ani foarte frumosi: bani, fete, mancare si bautura in prostie. A fost foarte frumos.
Cand am terminat scoala de maistri am plecat in armata, la Sinaia, la vanatori de munte. Si de aici am foarte multe de posvestit dar la pe alta data.
Dupa ce am venit din armata am fost repartizat sa lucrez in industria textila. Ma ocupam de masinile de cusut si tesut. In primii ani am invatat sa le repar. Apoi am fost avansat, eram sef supraveghetor, eu trebuia numai sa verific masinile de cusut. Directorii ma indrageau foarte mult, in special pentru faptul ca ii distram la sfarsit de saptamna, cand se apucau de chermeze si ma avertizau: << Iliuta, sambata sa vii si cu acordionul!!>>  . Si imi dadeau si bani si mancare si bautura, ne distram cu totii. Tovarasii stiau sa se distreze. Offf, cate sticle de coniac am mai lins in perioada aia.  Si nu erau numai astea bucuriile. Nicidecum. Lucram intre foarte multe femei, multe tinere si frumoase… hehe si eu aratam bine pe atuncea, eram un barbat foarte frumos si toate erau inebunite dupa mine.
Am profitat cat am putut de toate astea si la 22 de ani am ajuns sa ma insor. Pe nevasta-mea o cheama Cornelia si am iubito foarte mult. Era tesatoare si ma chema destul de des sa ii aranjez masina. Bine ca si eu aveam grija sa nu ii strang bine anumite suruburi….
Cu Cornelia am realizat multe in viata, ne-au luat aprtament, masina si am facut si 3 baieti. Doi sunt plecati in Spania si unul lucreaza ca si mine, in paza.
Dupa 90 nu prea a mai mers treaba in confectii si a trebuit sa plec. M-au chemat la ei si mi-au spus sincer: “Nea Buicane, asta e! Nu se mai poate. Facem reduceri de personal.” Mi-au mai dat o leafa si gata. A trebuit sa ma angajez in diverse locuri.
In 1996 am fost magazioner-gestionar la un service auto. Am lucrat acolo pana in 2003. Aveam calculator, internet, salariu mare si stiumulente. In 2003 am ramas iar fara serviciu si nu a mai vrut sa ma angajeze nimeni… ca sunt prea batran cred. A trebuit sa imi vand apartamentul, mi-am cumparat o casuta in comuna Pantilimon si cu diferenta mi-am platit datoriile. Asa ca a trebuit sa lucrez in paza. Nu zic ca este rau, dar e salariul foarte mic si sunt ceva riscuri. E o munca cu responsabilitate. Daca in trage unu o bata in cap? Nu e de joaca. La cati nebuni sunt pe lumea asta.. oricum, infractori atentie! Sunt geana pe voi!

Nea Buican nu doarme! Si daca doarme se poate trezi!

Astazi de dimineata, cand am coborat din microbuz, s-a intamplat evenimentul. Un taximetrist striga dupa doi baieti:
- Mai baieti veniti incoace ca ati uitat asta! si in mina tine un ruscac. Acum baietii se ducea in directia mea de mers si ii zic:
- Domnu’, domnu’, dati la mine ca tot merg in partea aia, poate ii ajung. Taximetristu imi da rucsacu si eu maresc pasul dupa ei.. ei mai tineri, baieti de 20 de ani … ce sa ma tin eu dupa ei. Ma si cam dor picioarele, de fugit nu puteam sa fug ca atragem atentia (inchipuiti-va un ins de 100 kile  la 60 ani alergand), mai erau si niste doamne care plimbau cateii. Daca se luau cainii dupa mine si ma muscau. Asa ca i-am pierdut din vedere.

Ajung la banca (locul unde lucrez, dupa cum v-am mai spus) si bag nasul in rucsac! Atunci a fost momentul cand mi-au dat lacrimile: dupa o saptamana de fasole si varza, in rucsac ce sa vezi? O halca mare de carne de porc, o bucata de capatana si un rinichi tot de porc cred. Salivez si acum cand ma gandesc. Toate astea aruncate alandala in rucsac, fara nici o punga, doar cu o coala de hartie pe fund. Inchid repede rucsacu, ca de, nu vreau sa mai impart prada, si dau fuga pe sestache in bucatarie la frigider si bag rucsacu cu carne cu tot in congelator. Tot e gol si m-am gandit ca ar fi bine. Dom’ director era venit dar nu s-a prins de manevra. M-am facut ca mai zabovesc prin bucatarie, ca imi pun cafeaua, am baut si niste zeama de la castravetii murati din frigider ca muream de sete si am trecut la biroul meu. Biroul meu e o masuta cu un calculator pe care se vad camerele de supraveghere. Pana de curand aveam doar un monitor si nu puteam sa intru si pe internet. Atunci am facut o pasiune pentru integrame. Acum am renuntat, stau pe net, ma uit la femei citesc ziarele si alte chestii care ma fac sa rad. In fine, am trecut la birou, mi-am baut cafeluta, am intrat putin pe internet, la 12 am iesit sa manac la Forneti, am revenit la banca, am baut aproape 2 litri de apa si am atipit putin.
Am visat friptura!!! Friptura fierbinte si aromata cu carnati. Vai de mine. Se facea ca stateam langa gratar, intorceam friptura si beam coniac gratinat. N-am apucat sa intorc bine friptura ca simt o bataie pe umar:
<<nea Buicane, iar ai adormit! Se uita clientii la ‘mata, ce dracu!>>
m-am si speriat:
<<a, ‘ mata erai dom’director?>> m-am linistit
<<si ce dracu e cu pardesiul ala din frigider?>> se uita la mine cu o privire tare ciudata…
<<rucsacu?>>, zic eu.
<<da, rucsacu! Si pute!>>
Se pre ca nu inchisesem bine usita de la congelator si m-a prins. Ii povestesc toata patania si ii explic ca nu aveam cum sa bag carnea fara rucsac. Cred ca vrea si el o bucatica..
<<ma duc sa verifica sa vad ce pute>>, zic eu. Verific. Nu miroase a nimic, poate putin rucsacul ca e mai nespalat dar carnea e bunaaa..

Abia astept sa ajung diseara acasa sa incing grataru, si  sa bag burta in draci. Am sunat-o si pe nevastamea si i-am spus ca am o mare surpriza, nu i-am spus ce ca altfel nu mai e surpriza. Din capatana o sa o pun asa faca piftii…

Va salut pe toti cititorii. Numele meu este Iulian Buican sau Nea Buican cum imi zic prietenii si cunostintele. Am facut acest jurnal (sau blog cum i se mai spune) la indemnul nepoteilor  Vasile si Florin carora tin sa le multumesc pe aceasta cale pentru faptul ca mi-au faut toate setarile necesare pentru acest blog, plus mi-au aratat si cum sa il folosesc.
Eh, pai si ce am de gand sa scriu? pai o groaza. Pai “Nea Buican” are mult de povestit din tinerete si nu numai… si timpul imi permite de altfel: lucrez ca portar intr-o banca. Nu dau numele bancii pentru ca nu vreau sa afecteze imaginea (in bine). Colegii m-au numit Carlos si asa imi spun. Carlos de la Carlos Sacalul, mi-au spus ca seman foarte mult cu el plus ca in armata eram foarte bun ochitor. Acum firma de paza la care lucrez nu mi-a oferit si pistol am doar un baston de cauciuc si un spray-paralizant(sau cu basini dupa cum miroase).

*
*     *
Si pe langa faptul ca “Nea Buican” are o groaza de povestit, aprope zilnic are parte de intamplari haioase, parte provocate chiar de el.. hihihi.. sper sa va distrez si sa va delectez. Oricum, va astept cu comentarii la povestioarele mele care sper sa va faca ziua mai amuzanta.