Eh… dupa multe zile de ghinioane, in sfarsit, azi mi s-a intamplat un lucru bun. Nu-i mare realizare dar mi-a umplut inima de bucurie si ochii de lacrimi. E unul din lucrurile alea care ti se intampla odata in viata si e bine sa profiti. Chiar mi-a creat o stare excelenta si o viziune mai optimista aspra lucrurilor.
Astazi de dimineata, cand am coborat din microbuz, s-a intamplat evenimentul. Un taximetrist striga dupa doi baieti:
- Mai baieti veniti incoace ca ati uitat asta! si in mina tine un ruscac. Acum baietii se ducea in directia mea de mers si ii zic:
- Domnu’, domnu’, dati la mine ca tot merg in partea aia, poate ii ajung. Taximetristu imi da rucsacu si eu maresc pasul dupa ei.. ei mai tineri, baieti de 20 de ani … ce sa ma tin eu dupa ei. Ma si cam dor picioarele, de fugit nu puteam sa fug ca atragem atentia (inchipuiti-va un ins de 100 kile la 60 ani alergand), mai erau si niste doamne care plimbau cateii. Daca se luau cainii dupa mine si ma muscau. Asa ca i-am pierdut din vedere.
Ajung la banca (locul unde lucrez, dupa cum v-am mai spus) si bag nasul in rucsac! Atunci a fost momentul cand mi-au dat lacrimile: dupa o saptamana de fasole si varza, in rucsac ce sa vezi? O halca mare de carne de porc, o bucata de capatana si un rinichi tot de porc cred. Salivez si acum cand ma gandesc. Toate astea aruncate alandala in rucsac, fara nici o punga, doar cu o coala de hartie pe fund. Inchid repede rucsacu, ca de, nu vreau sa mai impart prada, si dau fuga pe sestache in bucatarie la frigider si bag rucsacu cu carne cu tot in congelator. Tot e gol si m-am gandit ca ar fi bine. Dom’ director era venit dar nu s-a prins de manevra. M-am facut ca mai zabovesc prin bucatarie, ca imi pun cafeaua, am baut si niste zeama de la castravetii murati din frigider ca muream de sete si am trecut la biroul meu. Biroul meu e o masuta cu un calculator pe care se vad camerele de supraveghere. Pana de curand aveam doar un monitor si nu puteam sa intru si pe internet. Atunci am facut o pasiune pentru integrame. Acum am renuntat, stau pe net, ma uit la femei citesc ziarele si alte chestii care ma fac sa rad. In fine, am trecut la birou, mi-am baut cafeluta, am intrat putin pe internet, la 12 am iesit sa manac la Forneti, am revenit la banca, am baut aproape 2 litri de apa si am atipit putin.
Am visat friptura!!! Friptura fierbinte si aromata cu carnati. Vai de mine. Se facea ca stateam langa gratar, intorceam friptura si beam coniac gratinat. N-am apucat sa intorc bine friptura ca simt o bataie pe umar:
<<nea Buicane, iar ai adormit! Se uita clientii la ‘mata, ce dracu!>>
m-am si speriat:
<<a, ‘ mata erai dom’director?>> m-am linistit
<<si ce dracu e cu pardesiul ala din frigider?>> se uita la mine cu o privire tare ciudata…
<<rucsacu?>>, zic eu.
<<da, rucsacu! Si pute!>>
Se pre ca nu inchisesem bine usita de la congelator si m-a prins. Ii povestesc toata patania si ii explic ca nu aveam cum sa bag carnea fara rucsac. Cred ca vrea si el o bucatica..
<<ma duc sa verifica sa vad ce pute>>, zic eu. Verific. Nu miroase a nimic, poate putin rucsacul ca e mai nespalat dar carnea e bunaaa..
Abia astept sa ajung diseara acasa sa incing grataru, si sa bag burta in draci. Am sunat-o si pe nevastamea si i-am spus ca am o mare surpriza, nu i-am spus ce ca altfel nu mai e surpriza. Din capatana o sa o pun asa faca piftii…
bine bre si matale, daca e un rucsac de carne „gasita“ de ce nu faci macar niste snitele acolo sa dai la colegi? asa e frumos… ca dom’ director te-a vazut..
nu te mai satura Dumnezeu..
e.. sa vedem ce mai ramane, ca mai sunt si nepotei mei Vasile si Florin care o sa se bucure foarte mult, si nora mea Steluta…
pai vezi ca poate mai ramane ceva..
si apoi.. carnea de porc pe caldurile astea.. trebe stinsa cu „racoritoare“
pai o sa umplu sifoanele, si o sa trec si pe la vinarie. Si cred ca le fac si o cantarica la acordion pe batatura, o sa fie mare distractie. O sa dansez cu doamna ca in tinerete.
mai bine o berica…doua,trei sau mai multe pe caldurile astea
Nu v-am povestit de la gratar. A venit un vecin cu 2 bidoane de 2 litri de vin alb, vin de Focsani, calitatea I. Le-am facut si cateva cantecele la acordion inante de masa, cand am intrat in casa. Mi-a fost cam rusine sa cand in batatura ca se strang copii pe la gard ciorchine. Ei tot mi-au zis: “hai bre, canta si mata aici sa ne simtem si noi bine.. ” dar mi-a fost asa. Parca mi-au cam inghetat si degetele.. cred ca am ruginit un pic.