Moace noi

Am schitat acum cateva zile fetele la cateva din personajele care vor aparea in istorisirile mele. Le-am si afisat si in pagina Desene pe asfalt. Tin sa ii multumesc lui Costache care m-a ajutat sa scanez imaginile.

In cele ce urmeaza am pus mai jos moacele catorva personaje pe care le veti intalni in povestirile mele.

Costache

Dupa cum am mai spus, Costache e un vechi prieten inginer de la intreprindere, mai tanar cu vreo 15-16 de ani decat mine, am plecat amandoi in 94 de la intreprindere si am lucrat anul trecut impreuna si la firma de protectie. Eu l-am adus. Am facut paza impreuna la benzinarie la Petrom pe timp de noapte si l-au dat afara ca sustragea motorina – am sa va povestesc si despre asta. Acum lucreaza la o firma de publicitate, e detepist cum zice el, cu calculatoarele…

Dom’ Director

Este directorul bancii din sucursala unde fac paza. Este un individ

Stuwardesa

 

I: Ce pasarica zboara cel mai sus?
R: Pasarica stuwardesei.
Incep acest artiol cu o poanta. Mi-a am amintit de vremurile bune si de Felicia. Felicia era stuwardesa, o femeie pe care nu o poti uita. Si stuwardesele sunt ca marinarii: portu si nevasta.

*
*     *

Era pe vremea cand ma angajasem la inteprindere, inca flacau. Fara nevasta, fara copii, fara alte griji pe cap. Stateam la matusa mea, tanti Lina. Tanti Lina avea un baiat. Pe varu Costel. Barbat nu avea, si varu era din flori. Asta nu ca ar avea vreo importanta ca Costel era baiat de milioane imi era ca un frate.

O scurta (auto)bibliografie

Am sa va povestesc cateva lucrusoare despre mine care ma definesc si care au facut sa ajung unde sunt in momentul de fata. Un rezumat al vietii mele, o scurta bibliografie, dupa cum am denumit articolul.

*
*      *

M-am nascut in 1950 de 1 martie, intr-un satuc din judetul Valcea. Am venit odata cu primavara si cred ca am fost cel mai frumos cadou pentru mama mea. Mai aveam 2 surori cand m-am nascut Cecilia si Georgeta. Acum Cecilia e plecata din tara si Georgeta e maritata la Constanta.
Eram un copil destul de cuminte. Mai faceam si prostii recunosc, prostii pentru care bunica imi mai tragea cate-o nuia pe spinare iar tata ma poreclise, in gluma, Pacala.

Piureus si friptureus

Eh… dupa multe zile de ghinioane, in sfarsit, azi mi s-a intamplat un lucru bun. Nu-i mare realizare dar mi-a umplut inima de bucurie si ochii de lacrimi. E unul din lucrurile alea care ti se intampla odata in viata si e bine sa profiti. Chiar mi-a creat o stare excelenta si o viziune mai optimista aspra lucrurilor.

Astazi de dimineata,

Justificare

Buna ziua!

Va salut pe toti cititorii. Numele meu este Iulian Buican sau Nea Buican cum imi zic prietenii si cunostintele. Am facut acest jurnal (sau blog cum i se mai spune) la indemnul nepoteilor  Vasile si Florin carora tin sa le multumesc pe aceasta cale pentru faptul ca mi-au faut toate setarile necesare pentru acest blog, plus mi-au aratat si cum sa il folosesc.
Eh, pai si ce am de gand sa scriu? pai o groaza.